The worlds aren’t colliding anymore…
Prietenii sunt importanti. Fara prieteni nu se poate. Nu are importanta daca nu sunt asa de buni si sinceri cum ii credeai. Sau daca uneori te dezamagesc. Intotdeauna am avut multi prieteni si mi-a placut sa socializez. Pana pe la 23 de ani, lucrurile erau destul de simple. Intalnirile erau dese si se puteau intampla oricand. Daca ieseam cu doi amici si ma intalneam intamplator cu un al treilea, nu era nicio problema. S-ar fi integrat perfect in grup. Prietenii mei se cunosteau intre ei, intr-o masura mai mare sau mai mica.
Acum e diferit. Nu spun ca imi place sau displace, doar ca e diferit. Cei foarte vechi s-au imputinat. Sau ne vedem/auzim atat de rar, incat numai prieteni nu suntem. Practic, acum am cam 4 grupuri de prieteni: Prietenii Parteneri de afaceri, Prietenii de conjunctura (pe care nici nu mai stiu exact de unde ii stiu), Prietenii din scoala si Prietenii din copilarie. Frecventa intalnirilor se intampla in aceeasi ordine.
Acum avem OutlookCalendar si nu mai putem stabili unde si cand ne vedem, decat dupa 10 minute de discutii la telefon. Mai grav, unii pun chiar secretara sa se ocupe ;) Intalnirea cu "vechea gashca", este indelung planuita...dar pare sa se amane la nesfarsit. Iar daca, intamplator, doua dintre grupurile amintite se "intersecteaza", intalnirea parca nu are sens.
Anul asta, in septembrie, planuiesc o mare petrecere de ziua mea. Inca ma gandesc cum sa o "configurez" ;)
Life can be friendly, sometimes…